vin. nov. 27th, 2020
Categoriile-A-AM-A1-A2-B-C-CE-D-Invata-sa-conduci-in-siguranta

Dacă nu am fi avut istoria, am fi putut să spunem că nu știm. Din fericire, o avem și nimic nu are egal atunci când descoperim, din arhive sau materiale de presă, despre cum erau realitățile și stările de lucruri istorice cu privire obținerea dreptului de a conduce pe drumurile publice. Citind despre momente și evenimente petrecute, descoperim în istorie și despre cum se stabileau regulile de circulație, ce vârstă sau ce aveau voie să facă sau să nu facă, conducătorii de birje sau de automobile în istoria anilor 1900.

Dacă ai fi trăit acum vreo sută și ceva de ani și ai fi fost birjar, adică un fel de taxi cu tracțiune animală, ar fi trebuit să ai neapărat 21 de ani, să ai un livret de conducere – un fel de permis eliberat de către autorități. Nimic mai spectaculos era și faptul că erai obligat să circuli cu atenție prin locurile strâmte, nu se putea circula decât la pasul cailor și nu ar fi trebuit să stropești pietonii. Pe lângă faptul că trăsura ta ar fi trebuit să fie curată și în bună stare, era interzis fumatul pe capra birjei sau a trăsurii, nu puteai circula noaptea fără felinare aprinse sau beat. Un birjar care era prins beat era arestat imediat, iar caii, birja sau trăsura se confiscau pe loc.

În România, prima reglementare a fost introdusă în anul 1859 și avea titlu experimental „Ordonanţa pentru reglementarea trăsurilor în Bucureşti„, şi se referea la circulaţia trăsurilor pe drumurile publice. Regulile au rămas în vigoare timp de nouă ani, iar în 1868 Consiliul Comunal al Capitalei a votat „Regulamentul pentru trăsurile de piaţă şi Bucureşti„, în care “nimeni nu era volnic a conduce o trăsură fără livret”.

Driving, Man, Car, Transport 👉 If you find this image useful, you can make  a donation to the artist via PayPal by pressing a "Coffee" button under any  of his I…

Dacă vorbim despre automobile și despre dreptul de conducere pe străzile  și drumurile publice, Karl Benz este primul conducător auto care a primit un astfel de permis. De fapt, permisul lui Karl Benz era un document care îi permitea să meargă cu automobilul său proaspăt inventat pe străzile din Mannheim. Automobilul inventat de acesta în 1888 era o apariţie cel puțin curioasă într-o epocă în care trăsurile trase de cai erau la putere. Mașinăria lui Karl Benz făcea mare zgomot şi lăsa în urmă un miros ciudat care îi deranja pe locuitorii orăşelului german şi, pentru a evita orice conflict, Karl Benz a făcut o cerere către Ducatul Baden şi a primit un document scris de mână care îi acorda permisiunea de a circula cu automobilul pe străzile oraşului.

Se spune că istoria este cea mai frumoasă poveste și, de la Karl Benz încoace, nimic mai frumoasă este și povestea primelor permise de conducere eliberate oficial în România.

Primul examen de conducere a avut loc la începutul anilor 1900 din ordinul prefectului Poliției Capitalei. Examenul era constituit dintr-o singură probă, și se numea „probă de viteză cu frânare neașteptată”. În urma acestei probe, cursantul obținea un brevet auto, care îi dădea acestuia dreptul de a conduce pe drumurile publice. Brevetul de conducere se obținea după absolvirea probei de viteză, în timpul căreia ofițerul examinator arunca în fața mașinii un sac umplut cu paie, iar conducătorul trebuia să frâneze instantaneu. Autoturismele utilizate pentru examenele auto aparțineau statului și purtau însemne speciale ca “Școala de conducere”.

Prima școală de șoferi din România a fost înființată de către ACR în primăvara anului 1910, la vremea respectivă purtând numele de “Școala Oficială de Conducători de Automobile”. Dimineața se învăța teoria automobilului, iar după-amiaza practică. Teoria avea două capitole importante: „Omorârea de oameni’”și „Scoaterea de fum a mașinilor”.

Școala de șoferi înființată de ACR a avut un singur instructor, Gheorghe Simion. Cine voia să se înscrie la cursurile predate de domnul Simion plătea o taxă de înscriere și trebuia să aibă vârsta minimă împlinită de 18 ani. Cursantul mai trebuia să aibă o sănătate bună și să dețină un certificat de bună purtare. Primele cursuri teoretice și practice au durat 2 luni și au fost finalizate cu succes de către 12 cursanți.

Odată cu înființarea primei școli de șoferi din România, a fost emis de către autoritățile vremii și primul decret specializat pentru circulația rutieră din România. În urma decretului, cursanții înscriși la școala de șoferi aveau dreptul de a susține examenul auto de maxim 4 ori pe an, dar numai în prezența unui reprezentant oficial ACR și a unui polițist de la Serviciul Circulație – așa cum se numea la acea vreme, structura care supraveghea circulația pe drumurile din România.

By alin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *